Pasărea de foc: deasupra ta se aşează nori de ploaie, te înalţi să-i prinzi între aripi, să le şopteşti despre nesfârşitele deschideri de aur ale gândurilor tale. Între tine şi ploaie, se aşterne deşertul suspinelor noastre.

Ascensiune: puii din mine se maturizează vertical şi deschid aripile atât de precoce într-o ascensiune specific umană, dar cu satisfacţii cosmice în adevăr revelat. Ochii mei devin ochii unei lumi care pândeşte fisura boltei înnorate, ca pe un izvor de fericire tainic arătându-se fugitiv muritorilor împăcaţi prin aceasta pentru o vreme.

Texte de Ioana Mălău şi Vlad Dumitrescu-Petrică