Pasărea-diamant: din cer divinitatea trimite sateliţi-diamante, păsări care râd când se deschide cerul şi lasă din ele să se împrăştie pulberea visurilor noastre.

Cadoul divin: îmi ridic pleoapa spre un nou apus, bărbia vrea să-mi cadă în jos, să compătimesc încă o ziuă trecută şi, când rămân între stări, mă trezesc surprins de vocea amurgului care-mi şopteste blajin: hei, ai un cadou! e de sus! ssst! e numai pentru tine! ceilalţi nu l-au zărit... e întreg, şi frumos...

Texte de Ioana Mălău şi Vlad Dumitrescu-Petrică